Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: strictura (verb tranzitiv) , stricturare (substantiv feminin)   
STRICTURÁRE, stricturări, s. f. Acțiunea de a strictura.V. strictura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRICTURÁRE s.f. Acțiunea de a strictura și rezultatul ei. [< strictura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
stricturáre s. f., g.-d. art. stricturării; pl. stricturări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRICTURÁ, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A STRICTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să fie mai strâmt, micșorând secțiunea de curgere a unui fluid; a îngusta; a strâmta. /Din strictură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRICTURÁ vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRICTURÁ vb. tr. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. (< strictură)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
stricturá vb., ind. prez. 1 sg. stricturéz, 3 sg. și pl. strictureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)