STRICĂTÚRĂ s. v. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink