STRICȚIÚNE, stricțiuni, s. f. (Fiz.) Contracție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. striction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRICȚIÚNE s.f. Micșorare a dimensiunilor unui obiect; gâtuire; strictură. ♦ Constricțiune. [Pron. -ți-u-. / < fr. striction, cf. lat. stringere – a strânge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRICȚIÚNE s. f. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție. ◊ constricție. (< fr. striction, lat. strictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STRICȚIÚNE s. 1. v. contracție. 2. v. subțiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stricțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. stricțiúnii; pl. stricțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink