STRIDÉNȚĂ, (2) stridențe, s. f. 1. Însușirea de a fi strident. 2. Sunet, culoare, ton etc. strident. – Din fr. stridence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRIDÉNȚĂ s.f. Însușirea a ceea ce este strident. ♦ Sunet, culoare, ton strident. [Cf. fr. stridence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRIDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este strident. 2. sunet, culoare, ton etc. strident. (< fr. stridence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STRIDÉNȚĂ s. 1. v. nepotrivire. 2. (fig.) violență. (~ culorilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stridénță s. f., g.-d. art. stridénței; (fenomene, manifestări) pl. stridénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRIDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter strident. 2) la pl. Sunet sau culoare stridentă. /<fr. stridence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink