Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STRIVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) strivi. – V. strivi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRIVÍRE s. 1. stâlcire, turtire, zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropșire, zobire, (înv.) strop-șitură. (~ unei insecte.) 2. v. terciuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strivíre s. f., g.-d. art. strivírii; pl. strivíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRIVÍ, strivésc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STRIVÍ pers. 3 se ~éște intranz. A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STRIVÍ ~ésc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRIVÍ vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRIVÍ vb. v. nimici, snopi, stâlci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
striví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 sg. și pl. striveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink