STROBOSCÓPIC, -Ă, stroboscopici, -ce, adj. Referitor la stroboscopie, de stroboscopie. – Din fr. stroboscopique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STROBOSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la stroboscopie. [< fr. stroboscopique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
stroboscópic adj. m., pl. stroboscópici; f. sg. stroboscópică, pl. stroboscópice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STROBOSCÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de stroboscopie; propriu stroboscopiei. /<fr. stoboscopique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink