Dex stropit

STROPÍT¹ s. n. Stropire; udare (a unui teren). – V. stropi.

STROPÍT², -Ă, stropiți, -te, adj. Acoperit, presărat, împroșcat cu stropi (1). ♦ Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele păsărilor) Cu puncte sau cu pete mici de altă culoare. ♦ Împestrițat, înflorat. – V. stropi.

STROPÍT s. 1. v. udat. 2. v. umezire. 3. v. împroș-care.

stropít s. n.

STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. și refl. recipr. A (se) uda (ușor, superficial) prin împroșcare, a (se) umezi ușor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ◊ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – Cf. sl. kropiti.

A STROPÍ ~ésc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat și uniform). ~ florile. Ploaia ~it pământul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haină, ghetele sau un alt obiect) A murdări cu stropi (de noroi, de cerneală, de grăsime etc.). 2. intranz. A dispersa apă sau alt lichid uniform și în cantități mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

STROPÍ vb. 1. v. uda. 2. v. împroșca. 3. a împroșca, a sări, (reg.) a proșca. (Noroiul ~ în toate părțile.)

stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire).

stropí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropésc, imperf. 3 sg. stropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stropeáscă