STROPULÉȚ, stropuleți, s. m. Diminutiv al lui strop; stropușor. – Strop + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
stropuléț s. m., pl. stropuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink