STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUGURÉL s. (BOT.) struguraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRUGURÉL s. v. ochii-șoricelului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink