Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: struji (verb tranzitiv) , strujire (substantiv feminin)   
STRUJÍRE, strujiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a struji; strujit. – V. struji.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUJÍRE s. 1. v. strunjire. 2. v. cioplire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strujíre s. f., g.-d. art. strujírii; pl. strujíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRUJÍ, strujesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtând aceste părți; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung, a strunji. – Din sl. stružiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A STRUJÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (daltă, cuțit, bardă etc.). 2) (obiecte) A curăța de înveliș (coajă, piele, pănuși etc.). ~ un băț. /<sl. stružiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRUJÍ vb. 1. v. strunji. 2. v. ciopli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strují (-jésc, -ít), vb.1. (Înv.) A rade, a răzui. – 2. A ciopli, a tăia, a dăltui. – 3. A strunji. – 4. A dezghioca. – Megl. strujǫs, strujiri. Sl. stružiti „a răzui” (Tiktin; Conev 76), cf. bg. stražă, rus. stružitĭ.Der. struj, s. n. (Mold., rosătură la copitele cailor); strujan, s. m. (cocean de porumb), pe care Conev 51 îl derivă din sl. struženŭ; strujea, s. f. (așchie); strujitură, s. f. (obiect răzuit sau dezghiocat, talaș, șpan); strujac s. n. (Trans. de N, saltea); strujniță, s. f. (rindea, cuțitoi; strungul rotarului), din sb. stružnica; nestrunjit, adj. (brut). – Din rom. provine mag. sztruzsál (Edelspacher 22). Cf. strung.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
strují (a curăța, a ciopli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strujésc, imperf. 3 sg. strujeá; conj. prez. 3 sg. și pl. strujeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române