Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
STRUJITÚRÄ‚, strujituri, s. f. Fâșie, aÈ™chie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUJITÚRĂ s. 1. (reg.) strujea. (~ metalică.) 2. v. talaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
strujitúră s. f., g.-d. art. strujitúrii; pl. strujitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRUJITÚRĂ ~i f. Deșeu constând din resturi de lemn sau de metal, provenite din strujire. /a struji + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink