STRULUIBÁT, -Ă, adj. v. sturluibat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
struluibát (-tă), adj. – Nebun, țicnit, trăznit. – Var. strulu(i)bat(ic), sturlu(i)bat(ic). Origine incertă, probabil expresivă, cf. (de)străbălat, care este o simplă var. Der. din sl. strĕla „săgeată”, rus. strĕlĭba „lovitură” (Cihac, II, 377) nu pare probabilă. – Der. din lat. *astrolabĭātus (Tiktin; REW 745) este fantezistă. Legătura cu tulburat (Scriban) nu este convingătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink