STRUNGĂRÍȚĂ1, strungărițe, s. f. Ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungar2 + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUNGĂRÍȚĂ2, strungărițe, s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. – Strungar1 + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
strungăríță2, strungăríțe, s.f. (reg.) strungă, strungăreață.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
strungăríță s. f., g.-d. art. strungăríței; pl. strungăríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink