STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui struț2; struțușor. – Struț2 + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUȚIȘÓR s. v. buchețel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
struțișór s. n., pl. struțișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink