STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRUȚUȘÓR1, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Din struț2 + suf. -uș-or.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
STRUȚUȘÓR2, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
STRUȚUȘÓR s. v. brădișor, buchețel, cornișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
struțușór s. n., pl. struțușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink