STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÂNGĂTÓR adj. v. econom.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRÂNGĂTÓR adj. v. astringent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRÂNGĂTÓR adj., s. v. antidiareic, consti-pant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRÂNGĂTÓR s. v. agent de percepție, percep-tor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRÂNGĂTÓR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Strângător ≠ cheltuitor, risipitor, nestrângător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; f. sg. și pl. strângătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRÂNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUȘCHI STRÂNGĂTÓR s. v. mușchi constric-tor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink