Dex străbatere

STRĂBÁTERE, străbateri, s. f. Acțiunea de a străbate și rezultatul ei. – V. străbate.

STRĂBÁTERE s. 1. v. pătrundere. 2. intrare, pătrundere. (~ luminii prin fereastră.) 3. parcur-gere, traversare. (După ~ întregii câmpii, râul o ia spre sud.)

străbátere s. f., g.-d. art. străbáterii; pl. străbáteri

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Stră- + bate.

A STRĂBÁTE străbát 1. tranz. 1) (medii) A pătrunde de la o margine la alta, trecând prin interior. Glontele a străbătut peretele. 2) (suprafețe întinse) A parcurge de la un capăt la altul; a traversa. ~ toată țara. ◊ ~ pământul în lung și în lat a călători mult. 2. intranz. v. A RĂZBATE. /stră- + a bate

STRĂBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. răzbate. 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ dstanța de 5000 m în ...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rând orașele și satele.) 10. v. colinda. 11. v. parcurge.

străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept).

străbáte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți; part. străbătút