STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s. f.] – Din ngr. strangaliá.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂGĂLÍE s. (TEHN.) (reg.) rândunică, țăcălie. (~ la car, căruță.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
străgălíe (-íi), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
străgălíe s. f., art. străgălía, g.-d. art. străgălíei; pl. străgălíi, art. străgălíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink