STRĂINĂTATE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂINĂTÁTE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
străinătáte s. f. (sil. stră-i-), g.-d. art. străinătății; pl. străinătăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRĂINĂTÁTE ~ăți f. 1) Țară, regiune sau loc care se află dincolo de hotarele patriei; țară străină. 2) Mediu în care se află cineva depărtat de familie, de prieteni și de cunoscuți. [G.-D. străinătății; Sil. -stră-i-] /străin + suf. ~ătate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink