Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂJUÍRE s. 1. v. păzire. 2. v. pază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
străjuíre s. f., g.-d. art. străjuírii; pl. străjuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRĂJUÍ, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejuí vb. IV] – Strajă + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A STRĂJUÍ ~iésc 1. intranz. A sta de strajă; a veghea. 2. tranz. A avea sub strajă; a păzi. /strajă + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRĂJUÍ vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. v. mărgini.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRĂJUÍ vb. v. însăila.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
străjuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiésc, imperf. 3 sg. străjuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. străjuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink