STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, subst. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii (2) lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. – Stră- + nepot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂNEPÓT s. (rar) răznepot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strănepót s. m., pl. strănepóți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRĂNEPÓT ~ți m. 1) Fiu al nepotului sau al nepoatei în raport cu străbunicii. 2) la pl. Urmași ai generației anterioare. /stră- + nepot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink