STRĂȘNICÍE s. f. 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. – Strașnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂȘNICÍE s. 1. v. severitate. 2. v. tărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRĂȘNICÍE s. v. grozăvie, monstruozitate, oroare, asprime, constrângere, intran-sigență, rigoare, rigurozitate, severi-tate, strășnicie, strictețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strășnicíe s. f., art. strășnicía, g.-d. art. strășnicíei; pl. strășnicíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRĂȘNICÍE ~i f. 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoșătoare; grozăvie. [G.-D. strășniciei] /strașnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink