STUPEFÁCȚIE, stupefacții, s. f. (Livr.) Uimire, stupoare. – Din fr. stupéfaction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STUPEFÁCȚIE s.f. Uimire extraordinară, uluire, încremenire; stupoare. [Gen. -iei. / cf. fr. stupéfaction, lat. stupefactio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STUPEFÁCȚIE s. f. uimire extraordinară, uluire; stupoare. (< fr. stupéfaction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STUPEFÁCȚIE s. v. uimire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stupefácție s. f. (sil. -ți-e), art. stupefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. stupefácției; pl. stupefácții, art. stupefácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STUPEFÁCȚIE ~i f. livr. Uimire profundă, care împiedică orice reacție; stupoare. [G.-D. stupefacției; Sil. -ți-e] /<fr. stupéfaction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink