Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STUPEFIÁ, stupefiéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STUPEFIÁ vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiéz, 3 sg. și pl. stupefiáză, 1 pl. stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. -fi-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A STUPEFIÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură; a ului. /<fr. stupéfier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink