STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; d**g. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STUPEFIÁNT, -Ă adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STUPEFIÁNT, -Ă I. adj. care uimește, uluitor. II. s. n. substanță toxică (opiu, c*****ă, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STUPEFIÁNT adj., s. 1. adj. v. uimitor. 2. s. d**g, halucinogen. (Trafic de ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stupefiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánți; f. sg. stupefiántă, pl. stupefiánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stupefiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STUPEFIÁNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STUPEFIÁNT2 ~e n. Substanță care inhibă centrii nervoși și care, folosită des, duce la obișnuință; d**g. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink