STUPIZÉNIE, stupizenii, s. f. (Rar) Stupiditate (2). – Stupid + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STUPIZÉNIE, stupizenii, s.f. Stupiditate (2).
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
STUPIZÉNIE s. 1. v. prostie. 2. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.) 3. v. absurditate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stupizénie s. f. (sil. -ni-e), art. stupizénia (sil. -ni-a), g.-d. art. stupizéniei; pl. stupizénii, art. stupizéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink