Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
STÚPÄ‚1 s. f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinÈ›ii daracului după scoaterea fuiorului. ♦ CâlÈ›i de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, maÈ™inile etc. ♦ Dop de câlÈ›i, de cârpe sau de hârtie care se pune în puÈ™că sau în cartuÈ™ deasupra pulberii ori alicelor; fuituială. – Lat. stuppa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÚPÄ‚2, stupe, s. f. Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste. – Din fr. stupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÚPĂ f. 1) Cânepă rămasă între dinții daracului după scoaterea fuiorului; câlți. 2) Dop de câlți sau de hârtie care se bagă în armă sau în cartuș deasupra alicelor. 3) Pămătuf de câlți folosit pentru șters (unelte, mașini etc.). /<lat. stuppa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÚPĂ s.f. Monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÚPĂ s. f. monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. (< fr. stupa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÚPĂ s. v. buraj, burare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stúpă (-pe), s. f. – CîlÈ›i, canură. Lat. stuppa (PuÈ™cariu 1663; Philippide, II, 655; REW 8332), cf. it. stoppa, prov., cat., sp., port. estopa, fr. étoupe, alb. stupë.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stúpă (câlți, monument indian) s. f., g.-d. art. stúpei; pl. stúpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)