STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STURLUBÁTIC adj. v. d****s, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sturlubátic adj. m., pl. sturlubátici; f. sg. sturlubátică pl. sturlubátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șturlubátic v. sturlubátic
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink