STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu cioc conic și puternic, cu pene brune pe spate și albe-gălbui (cu pete brune) pe piept, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refăcut din pl. turdi (< lat. turdus, influențat probabil de lat. sturnus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STURZ s. (ORNIT.; Turdus musicus) (reg.) brebeneac, sturzișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sturz (-zi), s. m. – Păsări din genul Turdus (Turdus musicus, T. viscivorus). – Mr. sturdzu. Lat. tŭrtus (Pușcariu 1665; REW 8999). Ipoteza unei contaminări cu sturnus, pentru a explica pe s- (REW) nu pare necesară; și mai puțin forma *turdĕus (Pușcariu), pentru a-l explica pe z, care vine de la pl. (Byck-Graur 26; cf. Geheeb 41).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sturz s. m., pl. sturzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STURZ ~i m. Pasăre migratoare de talie mică, cu cioc conic, puternic, cu penaj brun, răspândită prin locuri păduroase. /<lat. turdus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STURZ DE IÁRNĂ s. v. cocoșar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STURZ DE MÚNTE s. v. cocoșar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STURZ MÁRE s. v. cocoșar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sturz cântătór s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sturz de iárnă s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stúrzul víilor s. m. + s. f. (sil. vi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink