STÂLCITÚRĂ, stâlcituri, s. f. Faptul de a (se) stâlci; (concr.) ceea ce este stâlcit. – Stâlci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
stâlcitúră s. f., g.-d. art. stâlcitúrii; pl. stâlcitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink