STÂLPÁRE, stâlpări, s. f. (Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită; spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÂLPÁRE s. (BIS.) (pop.) mâțișor, (reg.) salcie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stâlpáre, stâlpări, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; înv. și pop.) ramură verde, crenguță înfrunzită; ramură de salcie verde și înflorită, care se împarte credincioșilor ortodocși, la biserică, în Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; înv.) urmaș; vlăstăr. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănați. 4. (s.n. pl.; înv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânță semănată în porumb.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
stâlpáre s. f., g.-d. art. stâlpării; pl. stâlpări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÂLPÁRE ~ări f. 1) înv. Ramură înverzită. 2) bis. Crenguță de salcie pe care o primesc credincioșii la biserică de duminica Floriilor. /cf. stâlp
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink