STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
stârnitór adj. m., pl. stârnitóri; f. sg. și pl. stârnitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink