STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; a*****n. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÂRPITÚRĂ s. 1. lepădătură. 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) a*****n. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leșinătură. (O ~ de pisică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÂRPITÚRĂ s. v. a*****n.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stârpitúră s. f., g.-d. art. stârpitúrii; pl. stârpitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÂRPITÚRĂ ~i f. Ființă insuficient dezvoltată din punct de vedere fizic; chircitură; a*****n. /a stârpi + suf. ~ură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink