STÍMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care e****ă o activitate fiziologică; e******t. – Din lat., fr. stimulus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÍMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STÍMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; e******t. (< fr., lat. stimulus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
STÍMUL s. 1. v. e******t. 2. v. imbold.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stímul (e******t) s. m., pl. stímuli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stímul (imbold) s. n., pl. stímuluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÍMUL1 ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÍMUL2 ~i m. Factor care dă naștere unui proces fiziologic; e******t. /<lat., it. stimulus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink