STĂNOÁGĂ, stănoage, s. f. (Tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere când se culege un text. – Refăcut din stănoage (pl. lui stănog).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
stănoágă (tipogr.) s. f., g.-d. art. stănoágei; pl. stănoáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STĂNOÁGĂ ~ge f. poligr. Poliță în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere, când se culege un text cu mâna. /<ucr., rus. stanok
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink