STĂNÓG, stănoage, s. n. 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Țăruș (cu care se priponește calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STĂNÓG s. v. pripon, țăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stănóg, stănoáge, s.n. (reg.) 1. barieră de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele în grajd. 2. țăruș de priponit calul; pripon. 3. stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 4. balustradă. 5. instalație pentru potcovit caii. 6. (la casă) obada (talpa) casei. 7. (în forma: stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
stănóg (barieră, pripon) s. n., pl. stănoáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink