STĂROSTÍE, stărostii, s. f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (Pop.) Pețire, pețit. – Staroste + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STĂROSTÍE s. v. isprăvnicie, pețire, pețit, pârcălăbie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stărostíe s. f., art. stărostía, g.-d. art. stărostíei; pl. stărostíi, art. stărostíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STĂROSTÍE ~i f. 1) v. A STĂROSTI. 2) Funcția de staroste. 3) Perioadă de timp cât deține cineva această funcție. /staroste + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink