STĂRUIÁLĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STĂRUIÁLĂ s. v. insistență, perseverență, persistență, statornicie, stăruință, te-nacitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stăruiálă s. f., g.-d. art. stăruiélii; pl. stăruiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink