SUBETÁJ, subetaje, s. n. Strat sau succesiune de straturi care se caracterizează prin individualitate petrografică și paleontologică, alcătuind o subdiviziune a unui etaj geologic. – Sub1- + etaj (după fr. sous-étage).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBETÁJ s.n. 1. Succesiune de strate corespunzând unei subdiviziuni a unui etaj geologic. 2. Grup de arbori având funcțiunea de a apăra un arboret de pătrunderea luminii. ♦ Etajul inferior al unui arboret. [După fr. sous-étage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBETÁJ s. n. 1. (geol.) subdiviziune a unui etaj. ◊ (min.) porțiune dintr-un zăcământ în care se subdivide un etaj. 2. grup de arbori având funcția de a apăra un arboret de pătrunderea luminii. ◊ etajul inferior al unui arboret; subarboret. (după fr. sous-étage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
subetáj s. n. (sil. mf. sub-), pl. subetáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink