Dex subjuga

SUBJUGÁ, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.

SUBJUGÁ vb. I. tr. 1. A supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea și independența cuiva. ♦ (Fig.) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / după fr. subjuguer].

SUBJUGÁ vb. tr. 1. a supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea și independența cuiva. ◊ (fig.) a domina, a supune. (< fr. subjuguer)

SUBJUGÁ vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe țări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpâni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. v. încânta.

SUBJUGÁ vb. v. captiva.

subjugá vb., ind. prez. 1 sg. subjúg, 3 sg. și pl. subjúgă

A SUBJUGÁ subjúg tranz. 1) (popoare, țări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independența; a înrobi; a supune; a îngenunchea; a aservi; a înfeuda. 2) A subordona influenței proprii; a pune în dependență; a supune. 3) fig. A încânta prin anumite însușiri; a robi. /<fr. subjuguer

A subjuga ≠ a dezrobi, a elibera