Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUBLIMÁT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat corosiv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBLIMÁT s.m. Produs obținut prin sublimare. ♦ Sublimat corosiv v. corosiv. [Cf. germ. Sublimat, fr. sublimé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMÁT s. m. produs obținut prin sublimare. ♦ ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern. (< germ. Sublimat, fr. sublimé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sublimát s. m. (sil. -bli-), pl. sublimáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBLIMÁ, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. și intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUBLIMÁ ~éz 1. intranz. (despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă (evitând starea lichidă). 2. tranz. fig. entimente, pasiuni) A ridica până la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBLIMÁT ~ți m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor. ◊ ~ corosiv sare albă, cristalizată, întrebuințată ca dezinfectant. /<fr. sublimé, germ. Sublimat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (Despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă. 2. A curăța de orice amestec impur sau străin. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica până la sublim. [< fr. sublimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăța de orice amestec impur sau străin. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMAT COROSÍV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sublimá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. subliméz, 3 sg. și pl. sublimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Sublíma Poártă s. pr. f. (sil. -bli-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink