SUBSTANTIVÁL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv, care este de natura substantivului. ♦ (Adverbial) Cu valoare de substantiv, ca substantiv. – Din fr. substantival.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBSTANTIVÁL, -Ă adj. Care ține de substantiv sau de natura lui. ♦ adv. În funcție de substantiv, ca substantiv. [Cf. fr. substantival].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTANTIVÁL, -Ă adj. care ține de substantiv. ◊ cu valoare de substantiv. ◊ (adv.) cu funcție de substantiv. (< fr. substantival)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
substantivál adj. m., pl. substantiváli; f. sg. substantiválă, pl. substantivále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBSTANTIVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de substantive; propriu substantivelor. Articol ~. Valoare ~ă. /<fr. substantival
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink