Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUBSTANTIVÁRE, substantivări, s. f. Faptul de a substantiva; substantivizare. – V. substantiva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBSTANTIVÁRE s.f. Faptul de a (se) substantiva; substantivizare. [< substantiva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTANTIVÁRE s. (GRAM.) substantivizare. (~ adjectivelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
substantiváre s. f., g.-d. art. substantivării; pl. substantivări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE SUBSTANTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SUBSTANTIVÁ ~éz tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SUBSTANTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
substantivá vb., ind. prez. 1 sg. substantivéz, 3 sg. și pl. substantiveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink