Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și; substituiesc. – Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p.i. substítui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTITUÍ vb. a înlocui. (A substitui o serie de termeni prin alții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
substituí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. substítui, 3 sg. și pl. substítuie, imperf. 3 sg. substituiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBSTITUÁ vb. V. substitui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUBSTITUÍ substítui tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzătoare (punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui. 2) A schimba (într-o calitate), ținând locul (temporar); a înlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-] /<fr. substituer, lat. substituere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink