SUBZISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce servește la asigurarea existenței materiale; hrană. ◊ (Înv.) Serviciu de subzistență = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente și cu mijloace de întreținere a unei unități militare. – După fr. subsistance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBZISTÉNȚĂ f. livr. 1) Caracter subzistent. 2) (cu sens colectiv) Mijloace materiale necesare traiului; mijloace de întreținere. [G.-D. subzistenței] /<fr. subsistance, lat. subsistentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBZISTÉNȚĂ s.f. Ceea ce servește la întreținere; hrană. [Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBZISTÉNȚĂ s. f. faptul de a subzista. ◊ ceea ce servește la întreținerea vieții; hrană. (< fr. subsistance, lat. subsistentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBZISTÉNȚĂ s. întreținere, trai. (Mijloace de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
subzisténță s. f., g.-d. art. subzisténței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink