Dex subîmpărțire

SUBÎMPĂRȚÍRE, subîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei; (concr.) parte care intră în componența unei părți mai mari care a fost împărțită; subdiviziune; grupă; subunitate. – V. subîmpărți.

SUBÎMPĂRȚÍRE s.f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. [< subîmpărți].

SUBÎMPĂRȚÍRE s. f. acțiunea de a subîmpărți; parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. (< subîmpărți)

SUBÎMPĂRȚÍRE s. subdiviziune, (înv.) sub-împărțitură.

subîmpărțíre s. f. (sil. mf. sub-) împărțire

SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. – Sub¹- + împărți.

A SUBÎMPĂRȚÍ subîmpárt tranz. A împărți a doua oară; a subdiviza. [Sil. sub-îm-] /sub- + a împărți

SUBÎMPĂRȚÍRE ~i f. 1) v. A SUBÎMPĂRȚI. 2) Parte căpătată prin divizarea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subdiviziune. /v. a subîmpărți

SUBÎMPĂRȚÍ vb. IV. tr. A împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. [P.i. subîmpárt. / < sub- + împărți, după fr. subdiviser].

SUBÎMPĂRȚÍ vb. tr. a împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. (după fr. subdiviser)

SUBÎMPĂRȚÍ vb. a (se) subdivide, a (se) subdiviza.

subîmpărțí vb. (sil. mf. sub-) împărți