Dex succedare

SUCCEDÁRE, succedări, s. f. Faptul de a (se) succeda. [Var.: (rar) succédere s. f.] – V. succeda.

SUCCEDÁRE s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var. succedere s.f. / < succeda].

SUCCEDÁRE s. 1. v. perindare. 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înșirare, înșiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcție.)

Succedare ≠ precedare

succedáre s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări

SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

A SE SUCCEDÁ pers. 3 se succéd intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere

A SUCCEDÁ succéd 1. intranz. A urma înlocuind (în timp sau în spațiu). Ziua succedă nopții. 2. tranz. pop.A substitui în timp (preluând obligațiile). A-l ~ pe președinte. /<fr. succéder, lat. succedere

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moșteni. [P.i. succéd, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere].

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moșteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere)

SUCCEDÁ vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

SUCCEDÁ vb. v. moșteni.

A succeda ≠ a preceda

succedá vb., ind. prez. 1 sg. succéd, 3 sg. și pl. succédă; conj. prez. 3 sg. și pl. succeádă