SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit2 la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit2; sminteală, aiureală, scrânteală. – Suci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUCEÁLĂ s. v. răsucire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suceálă s. f., g.-d. art. sucélii; pl. sucéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink