SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUCITÓR s. făcăleț, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. și Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUCITÓR s. v. cordar, întinzător, manivelă, strună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sucitór s. n., pl. sucitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUCITÓR ~oáre n. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la întinderea și la subțierea foii de aluat. 2) (la ferăstrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbește sau întinde pânza de tăiat; cordar. /a (se) suci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink