SUFÍX, sufixe, s. n. Îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale. – Din fr. suffixe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFÍX s.n. Sunet sau îmbinare de sunete care se adaugă la rădăcina unui cuvânt, creându-se astfel noi cuvinte, sensuri sau valori gramaticale. [Pl. -xe. / cf. fr. suffixe, lat. suffixus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUFÍX s. n. afix care se adaugă la rădăcina sau tema unui cuvânt, pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. (< fr. suffixe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Sufix ≠ prefix
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sufíx s. n., pl. sufíxe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUFÍX ~e n. Afix care, adăugat după rădăcina sau după tema unui cuvânt, formează un derivat cu sens nou. ~ lexical. ~ gramatical. /<lat. suffixus, fr. suffixe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink